everybody smile,please.

Gânduri bune,optimism,speranţă,căldură. E tot ceea ce simt acum.Poate ar trebui să urăsc,să mă oftic,să plâng,să lupt.Dar NU.Nu voi mai atribui asta unor persoane care mă lasă repede,care sunt batjocoritoare,fac promisiuni în van,apoi,dispar din viaţa ta.Tot ce ştiu,e că nu ţin ură nici duşmănie ,eu sunt fericită ca am avut dreptate ,chiar dacă era un adevăr dureros.Răzbunare ? Mă piş pe ea,e tot ce urăsc cel mai mult,e un mod indirect de e arăta că încă îţi pasă.Orgoliu ? desigur,cât cuprinde,nu am să mai fac eu primul pas,te porţi tu frumos cu mine,sunt cea mai dulce cu tine,altfel dacă nu mă bagi în seamă,mă înjuri,eu de ce pula mea aş fii bună cu tine?Iertare ? Bineînţeles,mereu şi întotdeauna e loc de o a doua şansă,toţi greşim. Ură ? Nu,doar haz,că încerci să îmi faci rău şi îmi arăţi ce om josnic eşti,că dacă tu ai păţi ceva rău,nu te-aş lăsa baltă,te-aş ajuta,şi nu că îmi pasă de tine,dar nu sunt "genul de persoană îmbibată in venin". Poate mă urăşti,ok,adevărat,îmi pasă..nu am de ce să fiu urâtă,nu am făcut nimic grav,pentru ca nici eu nu te urăsc,îmi e doar indiferent. De la capăt ? O putem lua şi de la capăt dacă merită.Strâmbe?De ce s-o fac? Chiar dacă voi aţi făcut-o ,dacă ceva e clădit bine, nici o strâmbă numai poate distruge nimic. Împăcare ? Cu oricine şi oricând dacă îmi demonstreză că-i pare rău. Doar n-o să stau supărată mereu , sunt om,la fel cum îmi vin dracii,trec. Oricum,timpul le vindecă pe toate,şi m-a vindecat,am zis mă simt mai...iubitoare ca niciodată,dar,pe unii chiar îmi pare rău că v-am cunoscut.