duminică, 26 decembrie 2010

pentru frăţiorul meu iubit.

Asta e pentru tine dragul meu frate.nici nu ştiu cu ce să încep.până în clasa a 7a eram doar colegi de clasă,nimic mai mult,ne ştiam doar din priviri,din răspunsurile de la ore,şi cam atât.Aproprierea s-a făcut din clasa a 7a,nu ştiu cum,doar s-a întâmplat,(a,sau parcă îmi amintesc:te-am pus să îmi scrii în carneţelul cu păreri ceva despre mine,şi ai făcut-o adresându-mi numai cuvinte frumoase,şi atunci s-a întamplat....)Cu siguranţă eşti unul dintre puţinii băieţi în care am incredere,şi sper să nu mă dezamăgeşti la fel cum sper să nu o fac nici eu.Ţin să precizez ceva ce multă lume ştie,ai fost mereu acolo pentru mine,mereu când aveam nevoie ştiam că pot apela cu încredere la tine.Îmi amintesc cat de apropriaţi eram in generală mai ales pentru că am fost în aceeaşi clasă şi mamele noastre se înţelegeau bine..Nu neg că nu ne-am certat,s-a întâmplat de câteva ori,dar tu mereu ai fost fratele meu,iar eu voi rămâne sora ta.Nu am cuvinte să-ţi mulţumesc pentru că mereu mă ajuţi,chiar dacă uneori trezeam diverse suspiciuni celorlalţi,am trecut peste,şi chiar şi acum ne înţelegem bine.
                   Te iubesc multtt!

sâmbătă, 25 decembrie 2010

ADIO!

  • 25 decembrie.Crăciun.Pentru că eram sigură că va fii o zi urată.Astăzi,este ziua unui "punct"drastic.Ziua în care iţi spun adio draga mea,şi nu mă mai întorc din drum.Te-am iubit enorm,ca pe sora care n-am avut-o.Pentru tine eram în stare să mă las pe mine,ai fost totul pentru mine şi familia mea.Niciodată nu ne deranjai,erai iubită de parinţii mei ca pe un membru al familiei.Ne luam apărarea şi ne ajutam necondiţionat,fără a ne scoate ochii,fără a face tam-tamuri.Dar azi e ziua în care am pus punct acestei prietenii.Păcat că tu ai uitat de toate acele clipe,şi deşi am mai dat o nouă şansă priteniei noastre care începea să aibă din ce în ce mai multe noduri,nu a mers.Vreau măcar,acum,în final să-ţi aminteşti când : ne luam in braţe,plângeam una pentru alta,ne ajutam ( mai ales in dragoste),dormeam una la alta,făceam prostii împreună,făceam fapte bune,colindam,cumpăram cadouri,ne spuneam secretele,vorbeam cu orele  la telefon,ştiam secrete neştiute de nici o persoană,cum ne făceam cadouri,cum le spuneam alor tăi problemele mele,cum ştiau ai noştri totul despre noi-despre toate tâmpeniile noastre-şi totuşi nu se împotriveau sub nicio forma prieteniei noastre,cum ne petreceam timpul la mine sau la tine acasă mai mereu,cum sufeream dupa băieţi,cum mergeam împreună la şcoală,cum stăteam în aceeaşi bancă,atunci când ne certam ca apoi după 5 minute să ne împăcăm,când mergeam la rudele noastre,cum împărţeam totul până la ultimul bănuţ,cum ne ajutam cu banii,cum prietenii mei erau ţi ai tăi şi duşmanii mei erau şi ai tăi.REPET.Ai fost o bucată din familia mea,ai fost totul meu,sora mea...Prietenia noastră a trecut de multe ori prin foc,dar acum s-a ars..Îmi pare rău că ai fost atât de indiferentă,că eşti atât de razbunătoare,de rea.Parcă te-ai schimbat..eşti alta..şi deşi mă doare această schimbare,tu te-ai împotrivit ajutorului meu de a te aduce pe acel drum..Iar cel mai aiurea este că totul s-a petrecut de Crăciun...Adio "sora mea".Te iubesc enorm...

vineri, 10 decembrie 2010

ma doare...

tocmai mi-am dat seama că unele din persoane la care ţineam enorm ...sau pişat la modul cel mai grav pe mine...m-au lăsat ca pe un câine .Mă doare,mă doare enorm de mult..Şi aceste lacrimi idioate pe care le vărs pe această tastatură idioată nu-mi alină nicidecum suferinţa.În viaţa mea nu mă aşteptam la asta...nici nu pot sa descriu cât de singură mă simt...Simt că nimănui nu-i mai pasă de mine..Pe bune,am încercat de atâtea ori să las de la mine dar au profitat,nu au apreciat.Numai suport,nimeni nu mă înţelege,toţi spun,înţeleg perfect prin ce treci,dar NU e frate aşa,nu puteţi să-mi măsuraţi durerea din suflet care e infinită..Nu mi-e frică de moarte pe cât mi-e frică de singurătate..Mi-e frică de ziua in care nu voi mai avea pe umărul cui să plâng,de ziua in care voi rămâne între 4 pereţi pentru că toţi uita de mine ,că mă voi uita pe geam şi voi plânge..Simt că nimeni nu mă iubeşte şi că toţi mă vor lăsa la un moment dat..şi încă nu mă pot opri din plâns..Adică persoanele pe care le iubeam atât de mult ,nu le pasă de mine,şi nu numai asta mai presus de toate mai şi râd şi mă iau la mişto..lumea mea se dăstramă şi viaţa mea numai are nici un rost...Şi credeţi-mă nu exagerez şi nu victiminizez..